Dat fiind că mass-media timp de 20 de ani a  tot mediatizat o nouă elită politică, tînără şi  democratică, cu o nouă mentalitate, care este capabilă să scoată ţara din impas şi să soluţioneze multiplele probleme politice, economice şi sociale cu care se confruntă ţara, noi, voluntarii de război, am investit mari speranţe în această elită tînără, în generaţia nouă, cu studii performante în străinătate. Dar, în zadar au fost speranţele noastre. Actualei  guvernări i-am adresat 180 de scrisori în care am explicat că guvernările precedente n-au elaborat legea necesară legalizării  participării voluntarilor la război, fapt care denotă că am fost folosiţi de guvernanţi în anumite interese politice. Am descris şi evoluţia tragică a soartei noastre timp de 20 de ani şi am demonstrat care este deosebirea noastră de foştii poliţişti şi securişti etc. Am argumentat că noi, voluntarii de război, nu putem fi atribuiţi la categoria veteranilor Celui de-al Doilea Război Mondial şi că este necesară recunoaşterea noastră printr-un statut special. Pentru noi sînt înjositoare titulaturile de „combatanţi”, „veterani” sau „participanţi” nu ştim unde, pentru că noi noi benevol şi conştient, cu arma în mînă şi în contact direct cu inamicul am luptat pentru Patria noastră Moldova. Din cauza lipsei Legii cu privire la statutul juridic special al voluntarilor de război, noi nici nu putem să-i comemorăm, cu toate onorurile pe care le merită, pe cei care au căzut pe cîmpul de luptă. Dar cel mai straşnic este faptul că statul n-a dus nici o evidenţă, cîţi voluntari au căzut pe cîmpul de luptă şi cîţi din ei au dispărut fără veste. Ţinem să amintim guvernanţilor că noi, voluntarii de război, n-am luptat împotriva altor popoare ca să le cotropim, noi am apărat ţara, independenţa şi integritatea ei. Ne-am săturat să fim identificaţi de unii politicieni drept terorişti sau bandiţi, vrem să fim apreciaţi la justa valoare şi să avem respectul pe care îl merităm. În caz contrar, dacă puterea ne consideră drept terorişti şi bandiţi, dar probabil aşa şi este, dacă nu ne recunoaşte, atunci pe banca acuzaţilor, împreună cu noi, va trebui să se prezinte  Mircea Snegur, Alexandru Moşanu şi toţi deputaţii legislaturii a XII-ea, la apelul cărora am răspuns şi ne-am ridicat în apărarea ţării. Judecata va decide cine din noi trebuie să scoată piatră din minele de la Cricova.      

Dar şi de această dată, la scrisorile noastre adresate guvernării, n-am primit nici un răspuns şi nu ni s-a organizat nici o întrevedere pentru a discuta problemele noastre. Se vede că, deşi actualii guvernanţi au primit educaţie în instituţiile de peste hotare, experienţa managerială au preluat-o totuşi de la guvernările anilor 90. Devine clar că şi actuala guvernare are o atitudine similară cu cea a guvernelor precedente faţă de voluntarii de război.

Cel mai tragic şi mai grav în ultimii 20 de ani este că guvernare de astăzi n-are nici o responsabilitate faţă de populaţie, drept urmare populaţia cea mai aptă de muncă, sărăcită, nedreptăţită şi dezamăgită - deoarece nu este încrezută în viitorul ţării - pleacă peste hotare cu familiile, în căutarea unui loc de lucru pentru a supravieţui, iar mulţi din ei nu se mai întorc în ţară. Cei rămaşi, în fond oamenii de vîrsta a treia, copiii şi tineretul studios, se dezamăgesc tot mai mult în putere şi viitorul ţării. Se creează impresia că guvernanţii, aleşi de popor, sînt scutiţi pe o perioadă de patru ani de controlul alegătorului, fapt anormal în societate, pentru că astfel ei îşi bat joc de popor. Aceştia, realizîndu-şi interesele proprii şi cele de clan, tind să dovedească că poporul Moldovei nu este capabil să se autoconducă. Guvernanţii sînt siguri că o aşa situaţie poate dura ori la infinit, ori cel puţin pînă îşi vor realiza ei interesele antipopulare. Dar greşesc amarnic!  Se vorbeşte că „mămăliga” nu explodează. Este greşit! Atunci cînd se încalcă proporţia optimă dintre componente, apoi şi mămăliga poate exploda. Situaţia economică şi socială a ţării este catastrofală. În condiţiile crizei mondiale şi aşa-numitelor reforme realizate de „putregaiurile” noastre „naţionale”, adică de hoţi, care ne-au sărăcit peste noapte, ei devenind tot mai bogaţi , iar noi, populaţia ţării, şi aşa săracă în urma acestui jaf, am sărăcit şi mai tare. Copiii noştri n-au viitor. N-avem altă soluţie decît ca în toamnă noi, voluntarii, să ieşim în Piaţa Marii Adunări Naţionale, să le deschidem ochii şi să le destupăm urechile guvernanţilor. N-am vrea ca „putregaiurile naţionale” să ne oblige  a apăra încă o dată această ţară, aşa cum am făcut-o în anii 1991-1992.        

 Mihail MOROI, vicepreşedintele organizaţiei teritoriale Anenii Noi

a Uniunii Voluntarilor din Republica Moldova, cavaler al ordinului „Credinţa Patriei”, clasa 1

Rubrica: LA VECINI

PRIMARUL DE CĂUȘENI SE LUPTĂ CU DUHURILE RELE DIN PRIMĂRIE

Preluat de la stirilocale.md

Duhurile rele întunecă mintea funcționarilor publici. Astfel, ca să fie mai luminaţi, mai creativi şi pentru a lua decizii corecte şi la timp, funcționarii primăriei Căușeni şi-au sfințit sediul.