Octavian Zelinski în baza agenţiei de ştiri INTERLIC

 SA "Apă Canal Chişinău" va fi obligată să instaleze gratuit contoare şi să nu mai includă în conturile consumatorilor pierderile tehnice. Această decizie a fost făcută publică la 1 februarie în cadrul unui breafing organizat astăzi de către Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei (ANPC).

"În urma unei solicitări primite din partea prim-vicepreşedintelui Parlamentului, Vlad Plahotniuc, am iniţiat o serie de investigaţii pentru verificarea şi controlul majorării preţurilor la serviciile comunale prestate populaţiei (energia termică, gaze naturale, apă, energie electrică), servicii de transport (auto şi feroviar), servicii de comunicaţii electronice (telefonie fixă, mobilă, roaming) şi produse alimentare social-importante (pâine, zahăr, lapte, etc.). În toate aceste cazuri a fost verificată corespunderea situaţiei actuale cu Legea cu privire la Protecţia Concurenţei, şi anume art. 7 - acordurile anticoncurenţă dintre agenţii economici (înţelegeri de cartel) şi art. 6 - abuzul de situaţia dominantă pe piaţă", a declarat Viorica Cărare, Preşedintele Consiliului Administrativ al ANPC, în cadrul breafingului. Preşedintele Consiliului Administrativ al ANPC a spus că "în urma controalelor au fost depistate încălcări la SA "Apă Canal Chişinău" şi ÎS "Gările şi Staţiile Auto".

Prin decizia ANPC, SA „Apă Canal Chişinău" este obligată să instaleze contoare din cont propriu, conform Legii cu privire la Protecţia Consumatorilor din 2003.

Nota redacţiei: urmează la rînd ÎM "Apă-Canal" Anenii Noi, care, de asemenea percepe CONTRAR LEGII taxe pentru contorizarea populaţiei. Aşteptăm adresările şi sugestiile dvs., dragi cititori.

Ţînţăreniul e contra!

Liniştitul sat Ţînţăreni, situat la treizeci de kilometri de capitală, s-a făcut cunoscut la începutul anului curent prin pichetări ale drumului şi blocarea accesului camioanelor ce transportă deşeuri menajere din Chişinău la poligonul situat în apropierea satului. Cauza – înrăutăţirea situaţiei ecologice şi a sănătăţii ţînţărenenilor.

Imaginea harbujilor

Conform primarului localităţii, dlui Ion Mastac, în anul 1987, în baza hotărîrii Sovietului de Miniştri ai RSSM a fost semnat un act de transmitere gratuită şi nelimitată ca termen către autorităţile chişinăuene a unui sector de 26 ha pentru crearea unui poligon de depozitare a deşeurilor. Preşedinte al executivului raional Anenii Noi era la acea vreme Serafim Urechean. Nici vorbă de arendă sau contract.

Catastrofa ecologică a fost programată încă în anul 1987, deoarece chiar locul amplasării poligonului a fost ales greşit – pe panta unei văi întoarse înspre Ţînţăreni. Doamne fereşte de vreun cutremur! Se rupe digul şi cele 20 de milioane de metri cubi de gunoi, dimpreună cu pămîntul otrăvit şi filtratul vor ajunge întîi în  sat, apoi în Anenii Noi, în Nistru şi, mai departe, în mare. ”Noi înţelegem că indiferent de faptul – va fi sau nu închis poligonul, gunoiştea va rămîne aici. Noi am propus primăriei Chişinăului o serie de condiţii: să diminuăm volumul filtratului, să construim o staţie de epurare a apei care să-l cureţe, astfel încît în iazul adiacent să ajungă apă cristalină, să aplicăm uscarea artificială a gunoiştii, pentru a preveni întărirea, să înverzim teritoriul învecinat, pentru a preveni lăsarea stratului de protecţie. Va apărea o pădurice care ne va proteja de mirosul puternic.

Primarul de Chişinău a dat un răspuns pozitiv. În primăvară s-a promis plantarea copacilor. În cursul anului 2011 va fi construită staţia de epurare şi curăţat iazul (în prezent, toată flora şi fauna iazului a pierit).

Apa din fîntînile Ţînţărenilor nu poate fi consumată. Ne salvează aprovizionarea cu apă potabilă prin intermediul fîntînii arteziene, care, graţie finanţării din partea primăriei Chişinăului a  început să funcţioneze în anul trecut. Referitor la mitinguri, ele, conform primarului de Ţînţăreni, au o coloratură politică. E îmbucurător faptul că aceste doamne au ridicat problema. A suferit, însă, imaginea satului. Fermierii locali sunt specializaţi în creşterea harbujilor, imaginea cărora are acum de suferit, deşi gunoiştea nu are nici o legătură cu ei.”

În acea zi am ascultat şi opiniile sătenilor, a medicilor, a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale. Toate acela auzite pot fi rezumate astfel: în prezent, Chişinăul are urgentă nevoie de a soluţiona problema evacuării deşeurilor menajere – fie de un nou poligon, de o uzină de ardere sau de prelucrare a deşeurilor. Referitor la construcţia unor uzine de acest fel respondenţii s-au arătat convinşi de faptul că ele sunt periculoase pentru ţară. Anul trecut, consiliul municipal Chişinău a aprobat construcţia unei uzine de prelucrare a deşeurilor, construcţia căreia costă bani enormi – 200 milioane de euro. În statele înaintate s-a renunţat demult la astfel de uzine din cauza impactului negativ asupra mediului ambiant. Se aplică tehnologii alternative – prelucrarea moleculară, şocurile termice, piroliza, reciclarea, prelucrarea în ciclu închis. Aceste metode sunt eficiente şi se răscumpără rapid.

Natalia Rozamirina, AiF Moldova, nr. 4, 2011

••••••

Comentariul specialistului:

Ilia Trombiţchii, doctor în biologie, director executiv al asociaţiei ecologice internaţionale EcoTIRAS:

- Locuitorii Ţînţărenilor au oferit teritoriul lor oraşului care are un buget incomparabil mai mare decît bugetul satului! Mediul lor de viaţă a degradat semnificativ. Iată de ce dînşii sunt în drept să solicite compensarea daunei pricinuite. În prezent deşeurile nu sunt supuse separării. Să luăm spre exemplu simplele baterii – în rezultatul descompunerii lor în sol pătrund litiul, cadmiul şi alte substanţe chimice. Gunoiştea e depăşită moral, are loc infiltrarea substanţelor toxice rezultate în urma descompunerii deşeurilor în apele subterane, fapt care pune mari probleme în utilizarea apei din fîntîni. În plus, arderea gunoaielor nu e cea mai bună soluţie. Această metodă s-a compromis deja în toate ţările: procesul tehnologic e prea complicat şi duce la formarea unor dioxine mutagene deosebit de toxice, depistarea cărora e foarte dificilă. Consider această iniţiativă drept una costisitoare şi aventuroasă. Dioxinele au deteriorat dintotdeauna imaginea producţiei agricole moldoveneşti – fructe, legume şi derivatelor – pe pieţele rusă şi europeană. Decizia de a amplasa o uzină de acest gen în limitele Chişinăului este una luată pe ascuns, fără consultarea locuitorilor, fapt care încalcă normele legislaţiei ecologice internaţionale. În septembrie 2010 am atacat la Curtea de Apel această decizie a consiliului municipal Chişinău. Pămîntul în Moldova e mult mai ieftin decît în Occident. Iată de ce ar fi preferabilă sortarea primară a deşeurilor, prelucrarea lor – acolo unde e posibil, iar restul să fie îngropat pe cîmpuri special amenajate. Gunoaiele sunt presate, acoperite cu o peliculă impermeabilă, deasupra se aduce sol. Astfel, substanţele organice descompunîndu-se produc metan, care este folosit pentru o mică staţie electrică situată în apropiere.

Tânăr lăsat să moară pe patul de spital

Un bărbat de 33 de ani din Varniţa a murit cu zile, după ce medicii au refuzat să-l conecteze la aparatele de rinichi artificial. Doctorii susţin că tânărul «nu avea perspectivă». În culmea disperării, mama victimei vrea să-i dea în judecată pe cei care, consideră ea, se fac vinovaţi de moartea fiului.

Eugen Palii, originar din Varniţa, a ajuns la Spitalul raional din Anenii Noi, în stare gravă. A fost internat la 20 decembrie şi timp de două săptămâni s-a luptat singur cu moartea. «Chiar dacă au recunoscut că are insuficienţă renală şi unicul lucru care l-ar fi putut salva este dializa, medicii nu l-au conectat la rinichii artificiali», povesteşte Ana Palii, care şi-a îngropat ieri feciorul (5 ianuarie 2011 - n.r.).

În momentul în care starea băiatului s-a agravat, femeia a insistat să fie dus cu maşina Aviaţiei Sanitare la Spitalul Republican din Chişinău.

 «MĂMICĂ, NU MAI POT SĂ TRĂIESC CU ATÂTA DURERE»

«M-am pus în genunchi în faţa medicilor, vă rog, ajutaţi-mi copilaşul. Adjunctul medicului şef din Anenii Noi mi-a spus să nu umblu atâta «că băiatul nu are perspectivă. Nu ai cum să-i pui alţi rinichi», spune îndurerată mama lui Eugen. Femeia mărturiseşte că a ştiut de la alţi pacienţi de pe hol că medicii aşteaptă şpagă, însă fiind o simplă infirmieră, nu a avut bani să-i plătească pe doctori.

Printre lacrimi, Ana Palii îşi aminteşte ultimele cuvinte ale fiului ei: «Mămică, nu mai pot să trăiesc cu atâta durere, dar am să lupt cât am să pot. E clar că cei care au bani, au salvare, dar eu n-am dreptul la viaţă pentru că sunt sărac».

Tânărul, care şi-a făcut studiile în România, era misionar la o biserică din Anenii Noi. Pentru că era nevăzător şi nu avea o mână, nu putea munci, însă îi ajuta cu sfaturi pe săteni. A fost diagnosticat cu diabet la vârsta de şapte ani, iar când a mai crescut, mergea periodic la tratament la Spitalul Republican. Deşi avea insuficienţă renală, băiatul nu a fost conectat vreodată la aparatul de rinichi artificial pentru că i s-a spus că nu este loc.

«N-ARE PERSPECTIVĂ, DECI LASĂ SĂ MOARĂ»

Şefii de la Spitalul din Anenii Noi neagă acuzaţiile mamei şi spun că în cazul lui Eugen nu au mai putut face nimic. «Acestui pacient îi era contraindicată dializa. Starea lui era gravă, iar funcţiile tuturor organelor erau aproape de finiş. Sunt asemenea momente în care doctorii nu mai au ce face», spune Valeriu Gheorghian, adjunctul medicului şef de la Spitalul din Anenii Noi.

Şefa secţiei de endocrinologie de la Spitalul Republican, Natalia Gaibu, nu a fost de găsit pentru a comenta situaţia, fiind plecată în vacanţă.

Veronica Volcov, reprezentantă a Asociaţiei Diabeticilor, spune că dializa este o şansă reală pentru oamenii care suferă de diabet. „Există diabetici care trăiesc şi zece ani, deşi se credea că starea lor era aproape de finiş», afirmă Volcov.

LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE

Cele şapte centre de dializă din ţară asigură tratamentul doar pentru jumătate dintre cei 800 de bolnavi de insuficienţă renală. Restul pacienţilor îşi duc traiul de pe-o zi pe alta, aşteptând luni întregi să capete un loc pe listă la «aparatul vieţii». Potrivit pacienţilor, un loc la dializă costă cel puţin 3.000 de euro, bani care ajung în buzunarele medicilor. Din cele şapte centre de dializă din ţară, patru se află în Chişinău şi câte unul la Bălţi, Cahul şi Comrat, iar în 2011 urmează să fie deschise două secţii noi, la Drochia şi Ungheni.

Preluat din „Adevărul Moldova” (autor Domnica Negru, joi 6 ian 2011)