Reforma economică cardinală – primul pas spre asigurarea dezvoltării la nivel local

(версия на русском)

Octavian Zelinski

Acesta a fost motto-ul care a reunit sîmbătă, 19 martie, reprezentanţii organizaţiei obşteşti „Casa Noastră Anenii Noi” şi Alianţei Asociaţiilor de Business pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului din Republica Moldova (Chişinău) în cadrul unei mese rotunde dedicate problemelor cu care se confruntă administraţiilor locale şi căilor practice de soluţionare a acestor probleme.

Conform dlui Sergiu Coropceanu, preşedinte al Alianţei, principala problemă a administraţiei locale şi bariera cea mai importantă în vederea asigurării unei dezvoltări durabile este lipsa mijloacelor financiare în bugetele locale. Acest fapt se explică în primul rînd prin lipsa unei reale autonomii financiare a administraţiilor locale faţă de bugetul de stat, dar şi prin lipsa oricărei forme de dezvoltare economică în satele şi orăşelele ţării. Astfel, cu excepţia Chişinăului şi Bălţilor, primăriile celorlalte localităţi ale ţării sunt lipsite în totalitate de mijloace financiare necesare construcţiilor capitale, reparaţiei şi menţinerii infrastructurii, implementării de proiecte sociale, etc. Situaţia e deosebit de gravă la sate, unde, în 90% dintre cazuri, nici nu există agenţi economici (or, cele cîteva magazine-baruri şi cei 2-3 lideri pot fi numiţi cu greu „agenţi economici” în sensul deplin al cuvîntului).

Ce la rămîne primarilor de făcut? Să se căciulească în faţa partidelor (sau partidului) de guvernare, pentru a primi banii de care au nevoie, adesea – contrar propriilor opinii şi opiniilor sătenilor.

Există o singură soluţie – reforma economică cardinală în satele şi orăşelele ţării, aplicînd metode adesea neordinare. Neordinare, însă, doar pentru noi, deoarece modelul economic la care ne vom referi mai jos a dat deja succese în ţările Europei.

Ne referim la strategia de dezvoltare a agriculturii, deoarece anume aceasta este principala (dacă nu singura) ramură în satele şi raioanele republicii.

Paradigma acestei strategii se bazează pe parteneriatul economic reciproc avantajos între administraţiile locale şi fermieri (deţinători de cote, lideri, proprietari ai suprafeţelor agricole mari).

În esenţă, ideea e foarte simplă: practic în fiecare localitate există cîte o întreprindere municipală (ÎM), specializată în oferirea de servicii către populaţie (în cazul în care o asemenea întreprindere nu există, ea urmează să fie creată). Respectiva ÎM creează, împreună cu fermierii, o Întreprindere Agricolă (ÎA), sub formă de  SA, SRL, etc. Cota-parte a administraţiei locale în capitalul ÎA va reprezenta (prin intermediul ÎM) cca. 20-30% (din contul tehnicii, construcţiilor, echipamentelor de care dispune ÎM). Fermierii, la rîndul lor, vor deţine 70-80%, aportul lor fiind reprezentat, în linii mari, de cotele de teren. Procentul individual al fiecărui fermier va fi determinat în dependenţă de bonitatea solului. Menţionăm că procentele respective sunt convenţionale, ele vor varia de la caz la caz.

Ulterior, aceste ÎA vor forma, la nivel raional, nişte Consorţiuri Agricole (CA), unde cota ÎA va constitui nu mai puţin de 80%, iar restul de 20% îl vor deţine partenerii externi ai proiectului, care şi-au exprimat acordul de a sprijini proiectul dat şi cu care Alianţa a semnat deja acorduri de colaborare.

Ne referim la asociaţia italiană a fermierilor APIEXPORT (care uneşte circa 50 de mii de întreprinderi agricole în nordul Italiei) şi guvernul Chinei. Aportul partenerilor externi e esenţial:

APIEXPORT furnizează în avans fermierilor material semincer modern, îngrăşăminte, tehnologii, iar guvernul Chinei (prin intermediul agenţiilor şi companiilor specializate) – mijloace circulante, tehnică agricolă şi minifabrici de prelucrare a producţiei agricole la nivel raional. E foarte important să ţinem seama că partenerii externi ai proiectului sunt interesaţi anume în producţia agroalimentară finită, şi nu în achiziţionarea de materie primă agricolă.

Astfel, la nivel de ÎA, ţăranii vor beneficia de locuri de muncă garantate şi salarii demne, iar acei dintre ei care nu vor dori sau nu vor putea să lucreze – de dividende corecte din contul cotei lor părţi în capitalul ÎA.

Acest fapt va deveni posibil, în primul rînd, reieşind din asigurarea de către partenerii externi a PIEŢEI DE DESFACERE GARANTATE pentru totalitatea producţiei finite fabricate (conserve, sucuri, fructe şi legume congelate, etc.).

Revenind la problema iniţială (a asigurării dezvoltării durabile la nivel local şi asigurării independenţei financiare a administraţiilor locale), la sfîrşitul fiecărui sezon, întreprinderile municipale îşi vor primi dividendele din contul participării lor în capitalul ÎA, iar primăriile, comunităţile per ansamblu, vor dispune de resursele financiare de care au nevoie.