de Anenii Noi

      Adevărul
Sâmbătă, 2018-10-20, 12:17 PM
Bine ati venit Vizitator | RSS
 
Principala Catalog de fisiereInregistrareLogin

Menul site-ului
Forma intrarii
Categoriile sectiunii
Fisierele mele [35]
Cautare












Principala » fisiere » Fisierele mele

Nr.24, 2011, 12.12-18.12
2011-12-27, 9:55 AM

Районный стадион уйдет с молотка?

О. Зелински

В пятницу, 9-го декабря состоялось очередное заседание районного совета. В ходе заседания районные избранники приняли бюджет на следующий год, обсудили и приняли другие решения.

 В ходе заседания обнаружились и скрытые интересы, возникшие вокруг районного стадиона «Спорт». Речь идет об инициативе некоторых районных чиновников высокого ранга выставить на концессию данный объект, на длительный срок, причем, как твердят злые языки, потенциальный «концессионер» уже выявлен. Его имя всем известно, однако не нам его называть (юридические проблемы нам не нужны – прим. ред.)

 Решение о концессии мотивировано, якобы, необходимостью обеспечить должный уровень инвестиций в благоустройство и развитие объекта, и тем, что районный бюджет не способен потянуть данную статью расходов. Это, несомненно, является правдой и отрадно, что районные чиновники наконец-то вспомнили о том, что бюджетные деньги должны быть использованы рационально.

 Но это лишь одна сторона медали. Важнее всего – то, что районный стадион – лакомый кусочек, площадью в несколько гектаров и стоимостью в несколько миллионов леев (если не десятков миллионов – прим. ред.). И кому-то этот лакомый кусочек приглянулся. Кому? Это станет ясно в скором времени.

 Вопрос, на мой взгляд, не в том, что поступило предложение о концессии стадиона. По сути, предложение может быть оправданным. С рыночной точки зрения государству иногда рационально отказаться от объектов, которые не приносят никакого дохода, требуя при этом непосильных вложений. Дело, как всегда, за ТРАНСПАРЕНТНОСТЬЮ в принятии решений. Почему-то всегда, когда разные объекты госсобственности выставляются на «аукцион» или «тендер» всем заранее известно имя «победителя». А государство недополучает, опять же, как всегда, огромные средства.

 К счастью, данный вопрос не получил одобрения консильеров нового большинства в райсовете, которые отстояли народное достояние.

 Примечание: Концессия - договор, по которому государство или административно-территориальная единица уступает (передает) инвестору (физическому либо юридическому лицу, в том числе иностранному) право на осуществление деятельности по разведке, разработке, освоению или восстановлению природных ресурсов на территории Республики Молдова, на оказание государственных услуг, эксплуатацию объектов движимого и недвижимого имущества, находящегося в публичной собственности государства или административно-территориальной единицы, которые в соответствии с законодательством полностью или частично  исключены  из гражданского оборота, а также право на осуществление отдельных видов деятельности, в том числе составляющих государственную монополию, взамен на компенсацию и взятие на себя управления объектом концессии, предполагаемого риска и имущественной ответственности.

Сделка не удалась

На прошлой неделе, во время патрулирования города, дорожной полицией был задержан водитель в состоянии наркотического опьянения. Им оказался житель города Анений Ной Федоров В., который в момент задержания пытался  скрыться, но тут, же был настигнут сотрудниками полиции.

 При проверке документов выяснилось, что автомобиль марки Фольксваген был арендован. При обследовании в багажнике авто были обнаружены чугунные канализационные  люки, которые нарушитель поснимал в районе районной больницы, и пытался их сдать в пункты приема металла с целью получения денег для очередной дозы.

По выявленным фактам возбуждено уголовное дело.

В. Бэдэрэу, государственный инспектор по систематизации и безопасности дорожного движения

Atenţie, lupii!

Chiril Panţa, şef al secţiei de poliţie a oraşului Anenii Noi

În ultima perioadă a sporit numărul adresărilor locuitorilor raioanelor Sîngerei, Făleşti, Ungheni, Teleneşti, Basarabeasca şi Taraclia, care se plîng de numărul mare de cazuri de atacuri ale animalelor de pradă asupra gospodăriilor lor, fapt ce cauzează mari pierderi materiale.

La 19 noiembrie curent, la una din stînele de oi din satul Tvardiţa, raionul Taraclia, au fost sfîrtecate de către o haită de lupi 27 de oi şi rănite alte 12, producînd un grav prejudiciu material proprietarilor. Cazuri similare au fost înregistrate şi în localităţile din vecinătate, generînd frică şi panică în rîndul populaţiei.

Prezenţa lupilor migratori pe teritoriul Moldovei este o problemă ecologică gravă, necătînd la faptul că aceştia sunt consideraţi drept sanitari ai naturii. Deşi lupii nu sunt introduşi în Cartea Roşie, ei sunt protejaţi de Convenţia de la Berna, care interzice vînatul lor.

Nu excludem faptul că între timp în Moldova vor apărea şi şacali, care de mai bine de 10 ani populează stepele Ucrainei, înmulţindu-se excesiv. Academia de Ştiinţe apreciază foarte negativ rolul acestor animale în natură.

Stîrneşte îngrijorare şi numărul mare de vulpi, depăşindu-se esenţial norma admisibilă (cca. 20-25 de capete la hectare, faţă d enorma de 2-3 vulpi). Vulpile cauzează daune considerabile gospodăriilor casnice, fiind şi purtătoare ale infecţiilor periculoase, în primul rînd rabiei. Vînatul vulpilor se permite pe toată durata sezonului de vînătoare.

Campionul din Mereni

O. Zelinski

Luptătorul Mihai Sîrbu din Mereni a devenit campion mondial în cadrul turneului Grand Prix PROFC Mixfight, desfăşurat la 12 noiembrie curent în Kiev, Ucraina.

Pămînteanul nostru a evoluat în categoria de 65 kg (el însuşi avînd doar 60 de kg), clasîndu-se pe locul I după ce l-a învins pe armeanul Nver Torosean.

Antrenorul campionului este binecunoscutul sportiv, merenean şi el, Grigore Postica.

Secvenţele video ale luptei: http://www.youtube.com/watch?v=aSZihCo0AaE

Notă: stilul Mixfight cuprinde elemnte din mai multe stiluri de alte marţiale, fiind permise lovituri cu pumnii şi picioarele, elemente de sambo, de luptă corp la corp şi procedee de durere.

EXCLUSIV: Votcă, îngheţată şi internet pentru deţinuţi

Interviu cu Artur Nercaş din Hîrbovăţ, fost angajat al Penitenciarului nr.12 din or. Tighina

Anchetă

 În februarie 2010 a fost angajat în cadrul Ministerului de Justiţie al R. Moldova în funcţia de şef de sector al Penitenciarului nr. 12 din Tighina. Anterior a lucrat în cadrul Ministerului de Interne, în calitate de inspector pentru minori în Anenii Noi.

Penitenciarul nr.12 este amplasat în oraşul Tighina pe str. Sovetskaia, 65. Este un izolator de urmărire penală. Suplimentar, în acesta funcţionează un sector de tip semiînchis pentru detenţia condamnaţilor antrenaţi la lucrări de deservire a penitenciarului.

 — Aţi sesizat redacţia cu privire la un număr mare de încălcări în cadrul Penitenciarului nr. 12 din Tighina. Cum le-aţi descoperit?

 — Din primele săptămâni de muncă am observat că în instituţia dată  se încalcă deseori legislaţia R. Moldova.  Administraţia închisorii, profitând probabil de faptul că Penitenciarul nr. 12 se află în oraşul Tighina, departe de ochii ministerului, se pare că l-a transformat într-un SRL, dacă nu chiar în întreprindere individuală.

Cel mai grav este să sunt încălcate abuziv drepturile deţinuţilor, relaţiile administraţiei cu subalternii vin în contradicţie cu normele de etică şi morală, se face uz de şantaj şi ameninţări la adresa persoanelor incomode.

Colaboratorii penitenciarului care  nu sunt de acord să îndeplinească dispoziţiile impuse de administraţie ce contravin legii sunt şantajaţi, ameninţaţi şi forţaţi să scrie raport de demisie. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu.

  În ce mod se încalcă legea în acest penitenciar?

 — Şeful instituţiei şi un grup de subalterni apropiaţi au transformat acest loc de muncă  într-o sursă ilegală de venit, oferind deţinuţilor: prestări de servicii, înlesniri, facilităţi, protecţie, comerţ cu obiecte interzise, întrevederi contra plată etc. Iată câteva exemple: deţinuţilor li se perfectează actele de identitate la preţ dublu sau chiar triplu. Cunosc exemplul personal al deţinuţilor T.I., J.O., C.S.

 Unor deţinuţi li se acordă menţiuni şi întrevederi nemeritate. Acestea li se acordă «pentru participarea la programele socio-educative şi la muncile neremunerate de amenajare a Penitenciarului nr. 12»,  la care, de fapt, nu au luat parte, dar au fost introduşi pe listele registrelor de evidenţă.

 Iar unii dintre conducătorii penitenciarului au la birou şi acasă reparaţii cu termopane, mobilier şi alte bunuri primite de la rudele deţinuţilor. Şi banii circulă în mod necontrolat prin penitenciar, am înţeles că lunar e vorba de mii de euro.

— Cine introduce datele false în registrele de evidenţă?

 — La presiunile efectuate asupra mea de către şeful instituţiei urma ca şi eu să fac asemenea înscrieri în registre. Mi se cerea includerea în listele cu participanţii la munci neremunerate a unor persoane care nu au adus nici un aport pozitiv în viaţa şi activitatea Penitenciarului, ba mai mult, mare parte a acestora având numeroase încălcări disciplinare şi fiind chiar şi violatori ai regimului de detenţie (B.A., C.V., I.D.,), argumentându-mi-se că aceştia sunt deţinuţi prioritari, care alocă bani pentru reparaţie în birourile şefilor, le procură mobilier de birou ş.a., şi din  această cauză merită a fi menţionaţi. Am refuzat atunci să înscriu date false, iar alţii au făcut-o de nenumărate ori.

 Acestor «deţinuţi prioritari», prin oferirea de menţiuni în mod ilegal, li se acordă întrevederi neregulamentare de lungă şi de scurtă durată. În general, colaboratorii interesaţi din administraţia Penitenciarului încearcă să le creeze imaginea unor persoane aflate pe cale de corectare, pentru a fi, mai apoi, promovaţi şi acceptaţi la comisia penitenciarului pentru eliberare condiţionată înainte de termen. Aceasta  este doar una dintre schemele bine organizate şi, desigur, bine răsplătite. În prezent, primii pe lista deţinuţilor favoriţi de a fi eliberaţi condiţionat prin fals sunt B.A., C.V., I.D. şi alţii.

— Care erau, de fapt, responsabilităţile tale?

 — Fiind în funcţie de Şef de Sector în Penitenciar, eram obligat să efectuez, eu personal, practic toată munca cu deţinuţii. Uneori se crea impresia că şefii mei aveau alte ocupaţii, din care aveau de câştigat mijloace băneşti, atât de la deţinuţi cât şi de la rudele acestora, erau situaţii în care se plângeau chiar deţinuţii, lucruri care nu mă puteau lăsa indiferent.

 — Am înţeles că unii dintre deţinuţi au acces la telefonie mobilă. E adevărat?

 — Desigur, deţinuţii nominalizaţi, fiind în prezent în penitenciar, dispun de toate facilităţile posibile, inclusiv telefoane  mobile de ultimă generaţie, care le oferă şi posibilitatea de a naviga pe internet, având deschise pagini personale pe reţelele de socializare ca: www.odnoklassniki.ru , www.facebook.com. şi altele, unde nu se sfiesc să-şi afişeze pozele făcute în incinta Penitenciarului nr. 12.

 Am văzut personal paginile lor pe internet, unele dintre ele – cu nume false sau modificate. Dar imaginile care sunt postate de ei – sunt realizate chiar în penitenciar, în celule sau în camerele de întrevederi, pe care le cunosc atât de bine. Deşi sunt deţinuţi condamnaţi pentru crime deosebit de grave, acolo ei se prezintă ca bărbaţi de succes, fără să pomenească de faptul că sunt în detenţie.

 Au existat cazuri în care femei credule, după ce au vizionat probabil filme gen «Zona», «Banditskii Petersburg» sau «Mentî», au dat crezare mesajelor unora dintre aceşti deţinuţi, găsind pentru ei bani, uneori chiar vânzându-şi casa şi masa. Unii deţinuţi reuşesc aşa să se căsătorească de câte 3-4 ori în penitenciar. Pentru că sunt buni psihologi şi au putere de manipulare.

 Şi de sărbători aceşti deţinuţi, denumiţi VIP, beneficiau de un tratament special din partea conducerii penitenciarului. În seara de revelion, de exemplu, ei au avut permisiunea să se adune împreună într-o încăpere, unde s-au servit doar bucate alese şi băuturi de calitate. Tot ei şi-au făcut poze cu mobile de o rezoluţie excelentă, iar aceste poze au ajuns ulterior pe multe mâini. Dacă ar vrea, conducerea Ministerului Justiţiei ar putea să le vadă, la fel şi pe cele de pe Odnoklassniki.

— Şi produsele interzise, ce ajung în penitenciar, care sunt?

 — Multe, practic orice. Canabisul ajunge acolo sub formă de ţigări obişnuite. Alcoolul – în sticle de limonadă. Toate acestea – ajung în cazurile în care, în mod intenţionat, nu sunt verificate. Nu mai zic de obligaţia fiecărui deţinut eliberat de a transmite pachet la închisoare, că de altfel ar putea avea probleme. Astfel, cel care iese are lista de produse şi reţeaua de colaboratori care vor lua pachetul şi îl vor transmite la destinaţie.

— Aţi încercat să discutaţi cu colegii de serviciu despre aceste situaţii?

 — În primele săptămâni de activitate la penitenciar, necunoscând cine stă în spatele ilegalităţilor care se petreceau, raportam unui superior al meu despre toate neregulile depistate. M-a surprins faptul că în urma semnalărilor mele nu se întreprindea nimic, ci dimpotrivă, se pare că tot ce relatam superiorilor era cumva transmis deţinuţilor, căci eram ameninţat chiar de acei deţinuţi ale căror încălcări erau raportate de către mine şefilor.

 Un asemenea incident a avut loc după un caz de depistare, cu aportul meu, a trei telefoane mobile şi 0,5l de votcă în Sectorul de Deservire Gospodărească. Aceste obiecte au fost ridicate, dar nedocumentate. În scurt timp după cele întâmplate, s-au cerut în audienţă la mine doi deţinuţi, A.E. şi P.D., insistând să fie audiaţi împreună. În timpul audierii am fost atenţionat destul de serios că pe numele meu sunt «scrise câteva plângeri adresate Şefului Serviciului de Securitate al Transnistriei», şi dacă nu las lucrurile să meargă cum au fost până la venirea mea în serviciu, atunci rudele lor se vor adresa personal cu plângeri la aşa-numitul МГБ din Tiraspol. Iniţial nu am acordat atenţie acestor ameninţări şi mi-am continuat activitatea conform legislaţiei. Desigur că am raportat şefului penitenciarului despre această întâmplare, la care el mi-a spus să nu-mi fac griji, că el va clarifica personal. Şi mi-a mai spus că nu e necesar ca problema dată să fie prezentată la comisia disciplinară a penitenciarului.

— S-a schimbat atitudinea şefilor după această convorbire?

 — Cred că spre rău. În activitatea mea am continuat să depun eforturi pentru lichidarea ilegalităţilor care aveau loc în penitenciar, continuam să mă consult cu colegii, cu şefii, ceream să fie întreprinse măsuri legale de prevenire a abuzurilor faţă de deţinuţi, măsuri de prevenire a introducerii ilegale în penitenciar a substanţelor şi obiectelor interzise. Mi se părea că ar trebui să fie bine, că aşa cere legislaţia şi obligaţiunile mele de serviciu.

 Dar, în loc să fiu susţinut de şefi pentru munca depusă, dimpotrivă, la toate şedinţele eram criticat fără motiv, cu învinuiri nefondate, fiind ameninţat cu sancţionări, şi mi se dădea de înţeles că, «dacă nu mă liniştesc», altfel spus, dacă nu închid ochii la toate fărădelegile ce se petrec, «mi se vor fabrica câteva încălcări în urma cărora voi fi pus la punct».

 La 27 august anul trecut, în Sectorul de Deservire Gospodărească a penitenciarului a venit un şef de sector care obliga deţinuţii să scrie plângeri cu nemulţumiri false la adresa mea. Atunci deţinuţii au refuzat să scrie. Însă la 31 august 2010, în timpul desfăşurării probelor sportive printre deţinuţi, unul dintre deţinuţii VIP, C.V.,  fiind o autoritate criminală în penitenciar, a solicitat deţinuţilor acelaşi lucru, ameninţând că cine nu va scrie plângeri pe numele meu va avea probleme atât cu administraţia penitenciarului, cât şi cu autorităţile interlope din penitenciar. În curând am aflat că mi-au fost fabricate un şir de încălcări: am fost învinuit de introducere în penitenciar a obiectelor şi substanţelor interzise şi, respectiv, sancţionat ilegal, cu încălcări grave de procedură şi legislaţie. Unul dintre superiorii care se ocupa de această anchetă de serviciu m-a ameninţat că «mi se va organiza" în penitenciar o filmare în care, în urma percheziţiei, îmi vor fi depistate droguri, dacă voi încerca să atac sancţiunea în instanţa de judecată.

 Asta după ce, pe data de 22 iulie 2010, am depus un raport adresat şefului Penitenciarului nr. 12, Plămădeală S., prin care, conform articolelor 123, 124 din Codul Muncii R.M. şi hotărârii Guvernului R.M. nr.108 din 03.02.2005 «privind achitarea indemnizaţiilor soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor", ceream achitarea indemnizaţiei de maternitate. Atunci dl Plămădeală mi-a întors raportul şi m-a ameninţat că voi fi concediat dacă voi insista în continuare să primesc această indemnizaţie.

— Aţi întreprins, totuşi, vreo acţiune de divulgare a acestei stări de lucruri?

 — Nu ştiam cum să procedez, eram pus de unul singur în faţa unui sistem criminal, care se ascunde după epoleţii de ofiţeri ai Ministerului Justiţiei al R. Moldova. Ba mai mult chiar, unii dintre colegii mai vechi din acest penitenciar, care de asemenea nu erau de acord cu această stare de lucruri, mi-au spus că nu mai pot nici ei suporta activitatea ilegală a administraţiei penitenciarului şi deţin date care pot face lumină asupra problemelor mele. Dar toţi spuneau că nu vor reuşi nimic, decât că vor fi concediaţi şi îşi vor pierde locul de muncă. Şi, într-adevăr, cei care nu se conformau «tradiţiei corupte» erau ridicaţi în picioare la şedinţe, unde li se puneau condiţii simple: «Lucraţi cum se lucrează în Penitenciarul nostru sau vă concediaţi şi vă duceţi la ridicat colhozurile», urmau cuvinte necenzurate şi expresii de jargon, accentuându-se că la Penitenciarul nr. 12 este deja «hozeain» şi «ded».

 Având o ultimă speranţă, la 10 noiembrie 2010 m-am adresat la Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei al R. Moldova, unde am fost tratat foarte inadecvat. Am avut impresia că nimeni nu a dorit să mă asculte. Am fost direcţionat la Direcţia Resurse Umane, unde mi s-a spus că nu sunt eu acel care să impun legea şi să fac ordine în penitenciare. Mi s-a cerut chiar să scriu raport de demisionare, că altfel voi avea probleme. Atunci am avut senzaţia că sistemul ilegalităţilor de la Penitenciarul nr. 12 este dirijat de autorităţile ministerului.  Am încercat să merg mai departe. La 12 noiembrie  am depus raport la adresa Ministerului Justiţiei din R. Moldova, pe numele dlui ministru Alexandru Tănase, unde am arătat pe scurt neregulile din acest penitenciar. Eram sigur că voi fi invitat pentru audieri, însă până în prezent nu s-a întreprins nimic, şi nu am primit niciun răspuns pe marginea raportului meu.

 Văzând că nu am niciun răspuns de nicăieri, la 8 decembrie am scris o plângere ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, după care peste două săptămâni am primit o invitaţie, prin scrisoare recomandată, la Direcţia Resurse Umane, acolo unde am fost deja somat să îmi dau demisia.

— Aţi continuat să mergeţi la muncă?

 — Da, dar nu a durat mult. La câteva zile după ce am primit acest răspuns la plângerea sus-numită, colegii de serviciu din anturajul şefilor mi-au sugerat să-mi mut locul de trai de la Tighina, căci administraţia penitenciarului a luat legătura cu serviciile de securitate transnistrene în vederea intimidării mele personale şi a membrilor familiei mele, comunicându-le datele personale şi date despre vehiculele cu care aş putea să mă deplasez pe teritoriul transnistrean.

În consecinţă, la 29 decembrie 2010, mergeam cu automobilul spre Tighina, împreună cu fratele meu, Ruslan.  Am fost opriţi de un echipaj mobil al miliţiei transnistrene, cerându-ni-se să prezentăm actele.  Ne-au cerut detalii despre locul de muncă şi cu ce maşini mai mergem prin zonă. După care ni s-au luat actele de identitate şi ale automobilului şi ni s-a făcut percheziţie totală în automobil. Apoi ni s-a cerut să-i urmăm fără a ni se explica unde mergem.

 Desigur că mi-am amintit atunci de ceea ce mi-au spus colegii de la penitenciar cu câteva zile în urmă. Miliţia transnistreană ne-a ţinut mult, fără să ne fie explicat ce anume am încălcat. Fratele meu, după aproximativ 40 de minute de negocieri, i-a convins să ne elibereze, lăsându-le toţi banii pe care îi avea asupra sa (200 de euro şi 550 de lei). Erau banii destinaţi pentru cumpărăturile de revelion, dar atunci nu mai aveau sens sărbătorile. Miliţienii ne-au eliberat şi ne-au sugerat adevărata cauză a acestei reţineri: «подача на тебя с вашей стороны».

— Credeţi că această stare de lucruri are loc doar la acest penitenciar? De ce anume aici?

 — Se pare că e o regulă pentru deţinuţii care au bani şi vor să îşi cumpere eliberarea înainte de termen. Din alte penitenciare se transferă aici, unde li se fabrică dosare personale speciale, din care reiese că sunt deţinuţi de o ţinută morală impecabilă, care muncesc mult pentru binele penitenciarului şi al societăţii. Astfel, îşi obţin eliberarea înainte de termen, chiar dacă au fost condamnaţi pentru omoruri repetate sau alte crime deosebit de grave.

— De ce alţi angajaţi de acolo preferă să suporte această stare de lucruri despre care relataţi? De ce nu ar fi interesaţi mai mulţi să divulge aceste probleme?

 — Din umbră, mulţi îmi zic: «Hai, Artur, că aşa nu se mai poate, trebuie demascaţi odată». În realitate, însă, oamenii pun pe cântar beneficiile şi pierderile. În Moldova este extrem de greu să îţi găseşti un loc de muncă, iar asemenea locuri de muncă oferă anume beneficii pe viaţă. În primul rând, persoanele angajate la penitenciar sunt considerate persoane care muncesc într-un mediu plin de riscuri, de aceea se pot pensiona foarte devreme, practic după 10 ani de activitate. Din acel moment angajaţii pot primi pensie, iar în paralel pot munci în continuare în acest sistem, asigurându-şi existenţa. Ar fi corect şi just aşa, dar eu am văzut că mulţi dintre angajaţii acestui penitenciar nu se supun vreunor riscuri, ci dimpotrivă, au relaţii de business şi parteneriat neregulamentar.

— Credeţi că se va schimba ceva după publicarea acestui dialog?

 — Nu ştiu, cred că schimbările nu trebuie să se producă doar la Penitenciarul nr.12, ci şi la Departamentul penitenciare şi chiar la Ministerul Justiţiei. De fapt, la acest penitenciar s-au efectuat anterior controale şi se ştie despre aceste încălcări, despre unele dintre ele s-a vorbit şi în presă, dar schimbările se lasă aşteptate.  Or, cei care iau bani de la deţinuţi pentru că le acordă beneficii nepermise de lege, inclusiv pentru că îi eliberează înainte de termen, ar trebui să fie eliminaţi imediat din sistem, fără niciun fel de drept de pensie pe contul contribuabililor.

— Dacă aţi fi ştiut unde veţi ajunge, şi cât de greu vă va fi în acest sistem, aţi fi procedat la fel?


— Probabil că da, pentru că cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume, pentru că în R. Moldova prea mulţi sunt copleşiţi de tăcere, pentru că cei plecaţi din cauza şomajului şi sărăciei nu se pot întoarce. Părinţii mei, specialişti cu studii şi experienţă, au plecat şi ei în străinătate, ca să ne poată ajuta pe noi să avem studii şi să ne găsim un loc decent de muncă. Pentru ce au muncit ei, ca să afle acum cât de greu e să muncim noi cinstit acasă? Ca să vadă cum suntem şi noi siliţi să plecăm? Voi lupta inclusiv pentru dreptul familiei mele şi a copilului meu la existenţă aici, în R. Moldova.

— Vă mulţumim.

Preluat Ziarul de Gardă







Categorie: Fisierele mele | Adaugat de: octavianzelinski
Vizualizari: 612 | Downloads: 0 | Comentarii: 1 | Raging: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *:
 
Urmăreşte Adevărul online!
Monumentul lui Lenin rămîne la locul lui.
Preluat Publika TV

Doi părinţi şi copiii lor - morţi la Roşcani
Preluat JurnalTV
Protest din cauza prafului, în satul Botnărești
Preluat Prime.md


Operaţiunea "7 aprilie".

Grădiniţa - spaţiu bun de locuit!
Preluat JurnalTV

REVOLTĂTOR! În Anenii Noi, grădiniţa a fost transformată în bloc de locuit!

Macaroane pe urechi la Merenii Noi.
Preluat JurnalTV.

Impresii din Anenii Noi. Curaj.TV

 
Statistica

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0












Copyright Adevărul de Anenii Noi © 2011