de Anenii Noi

      Adevărul
Sâmbătă, 2018-10-20, 12:56 PM
Bine ati venit Vizitator | RSS
 
Principala Catalog de fisiereInregistrareLogin

Menul site-ului
Forma intrarii
Categoriile sectiunii
Fisierele mele [35]
Cautare












Principala » fisiere » Fisierele mele

Ediţia 07.02-14.02.2011
2011-03-15, 11:01 AM
de Anenii Noi
adevărul
Nr.2, 2011, 07.02-13.02




Atîta doar că nu sunt şi norocoşi...

În luna noiembrie 2010, la redacţie a parvenit următoarea adresare din partea consilierului raional Anenii Noi V. Cobuşcian:

Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, dlui M. Ghimpu
Copii: Prim-vicepreşedintelui Parlamentului RM, dlui S. Urechean
Prim-ministrului RM, dlui V. Filat
Preşedintelui PDM, dlui M. Lupu
Ministrului Mediului, dlui Gh. Şalaru (pentru a patra oară)

Din partea consilierului raional Anenii Noi,

timp de 2 legislaturi, reprezentant al AMN, Victor Cobuşcian,

domiciliat în or. Anenii Noi, str. Chişinău nr. 83 „b”, tel.:  069129353

 Cerere

Voi începe cu menţiunea că sunt originar din satul Cobusca Veche, raionul Anenii Noi, sat de oameni muncitori, gospodăroşi şi aşezaţi. Atîta doar că nu sunt şi norocoşi...

Pînă în prezent, în împrejurimile satului sa află un număr mare de cariere de nisip, haotice şi ilegale, care, de-a lungul anilor, au oferit locuitorilor satului ocazia de a se hrăni şi de a-şi întreţine familiile.

Începînd cu anul 2005, îndrumat fiind de primarul satului, dl V. Tomac, am ajuns la concluzia că aceste activităţi miniere ar fi bine să fie legalizate, fiind necesară deschiderea unei cariere legale.  Ceea ce am şi început să fac, deşi la putere se aflau comuniştii, iar satul nostru a votat ÎNTOTDEAUNA  pentru forţele democratice, în speţă pentru AMN.

După mult chin şi oferind nenumărate „ajutoare umanitare” diverşilor funcţionari, am obţinut, în sfîrşit, licenţa minieră mult rîvnită – în septembrie 2009, fapt pentru care ne-am şi apucat de lucru.

Şi ca să nu se zică că vreau doar să mă îmbogăţesc pe contul bogăţiilor statului, voi expune mai jos şi alte cîteva fapte, care să vă convingă că nu sunt chiar atît de hapsîn.

În prezent, intenţionez să construiesc o fîntînă arteziană pentru oamenii din sat, un depozit-frigider pentru fructe şi legume, o livadă – toate, zic eu, vor fi de folos oamenilor din sat, fapt pentru care, iarăşi zic eu, îmi vor mulţumi odată şi odată.

În afară de asta, acum 5 ani am construit în sat şi o moară, astfel încît sătenii să aibă posibilitatea de a măcina grîul.

Am investit şi sume importante de bani pentru a cumpăra tehnica minieră respectivă: trior (în popor – grohot), cernătoare – unul imobil şi altul mobil adus din Austria, 3 încărcătoare frontale cu volumul căuşului nu mai mic de 2 m.c., 2 dragline-uri, 2 buldozere, 1 excavator, astfel încît putem organiza la carieră un proces de producţie neîntrerupt.

De aici – de la carieră – încep toate problemele mele. La 23.02.1010 am adresat ministrului mediului o scrisoare (nr. 347, readresată ulterior la AGeoM sub nr. 165 din 25.02.2010), în care solicitam ca să mi se permită exploatarea zăcămîntului de nisip de pe un alt teren – învecinat celui deja exploatat, care îmi aparţine cu drept de proprietate privată.

Cîndva am cumpărat 8 ha de teren, pe care creştea în alte vremi vie şi, via respectivă îngheţînd cu timpul, terenul a rămas nefolosit, or oamenii de prin partea locului nu prea au bani pentru a sădi ceva în loc. Conform analizelor, bonitatea solului constituie 40%, solul fiind nisipos, astfel încît pe terenul respectiv nu cresc decît copaci. Da, am şi plătit bani necesari pentru schimbarea destinaţiei terenului, conform legii80 mii de lei.

Revenind la cele scrise mai sus... Scrisoare dată a fost adresată funcţionarului AGeoM, al cărui nume de familie este Tcaci sau Tcaciuc, care, de fiecare dată cînd ajungeam la el, mă tot liniştea că „totul are să fie bine”. Odată am reuşit chiar să citesc scrisoarea de răspuns care îmi era adresată, scrisoare alcătuită chiar de dumnealui – atîta doar că nu era iscălită. Pe scurt, în scrisoare mi se recomanda să mă adresez în judecată după dreptate.

Peste o săptămînă ajung din nou la Tcaciuc, ca să aflu că domnia sa e plecat în concediu forţat, iar după alte două luni mi se spune deja că dînsul a fost pensionat.

Acest fapt mi-a umplut paharul răbdării, fapt pentru care am decis să mă înscriu la audienţă la dl ministru al mediului, venind la domnia sa şi cu o scrisoare în acest sens, iar peste două zile... ce să vezi: primesc răspuns la prima scrisoare (răspuns aşteptat de 7 luni şi jumătate), scrisoare semnată de dl A. Apostol. Nu am înţeles mare lucru, credeam că voi primi un răspuns oficial, semnat de vreun viceministru, sau cel puţin aşa înţeleg eu că ar fi trebuit să fie.

Aşa se face că la începutul lunii septembrie curent am mers la AGeoM să mă întîlnesc cu dl Apostol şi... ce să vezi: în anticamera dînsului se afla dl Cazacu, director al „Cariera Cobusca” – concurent al meu pe tărîm minier. Am început să discut cu domnia sa şi, vîzînd că discuţia nu are nici un sens, renunţ.

Mă întorc peste un timp, crap uşa şi îl văd din nou pe dl Cazacu, alături de dl Apostol, zîmbindu-şi unul altuia de parcă erau prieteni sau chiar rude. Pentru mine a fost totul clar (nu ştiu dacă şi pentru dvs)! M-am întors şi am plecat.

La 09.09.2010 intru din nou la dl ministru cu o scrisoare înregistrată la secretariat, liniştit fiind de domnia sa că răspunsul va fi unul  în regulă (pozitiv, m-am gîndit eu).

La 05.10.2010 primesc un nou răspuns la demersul meu, de astă dată semnat de dl viceminstru Chirică. Răspunsul era... cum credeţi, care?

A doua zi, indignat, merg cu toate materialele la executorul scrisorii, M. Tonu. Domnia sa îmi răspunde că, conform Codului Subsolului, a fost deja încheiat un contract cu „Cariera Cobusca”, prin care blocul C2-VII a fost transmis sus-numitei întreprinderi (adică anume zăcămîntul aflat sub terenul ce-mi aparţine). Îi replic dlui Tonu că, conform art. 46 (3) al Codului Subsolului e necesară învoirea proprietarului pentru aceasta. La care domnia sa îmi răspunde (verbal, ce-i drept), că „Cariera Cobusca” nu are nevoie de concurenţi alături. Am înţeles că discuţiile nu au nici un sens şi am plecat.

Concluzia mea este una: scrisoare adresată de mine în februarie a fost reţinută în mod intenţionat, pentru ca „Cariera Cobusca” să aibă timp să încheie acordul respectiv cu AGeoM. Ce să-i faci, asta-i ţara în care trăim!

Acum stau eu şi mă întreb, stimaţi domni cărora mă adresez cu această plîngere: timp de 8 ani comuniştii au tot umblat în jurul meu, promîţîndu-mi că întrebarea va fi rezolvată, deşi le sunt adversar de mai bine de 10 ani, am luptat, lupt şi voi lupta contra lor. Cariera asta a mea permite ca oamenii din mai multe sate (Cobusca Veche, Cobusca Nouă, Salcia, Botnăreşti, Cimişeni, Vadul-lui-Vodă, etc.) să obţină o bucăţică de pîine, vînzînd nisipul extras aici în Chişinău, hrănindu-şi, astfel, copilaşii şi familiile.

Răspundeţi-mi, vă rog, stimaţi demnitari de stat:

Oare după 10 ani de luptă contra comuniştilor trebuie să-mi pierd cinstea şi obrazul şi să ridic locuitorii satelor sus-menţionate în apărarea mea, care este şi o întrebare arzătoare a satelor şi oamenilor de acolo? Nu aş vrea, dar voi fi, cred, nevoit să recurg şi la această metodă.

M-am bucurat, alături de toţi oamenii de bună credinţă, atunci cînd la 29 iulie 2009 au cîştigat democraţii şi vă rog să mă credeţi că scriu această scrisoare cu lacrimi în ochi.

Ajung să cred vorba veche, care spune că moldoveanul, de îndată ce a ajuns la putere, îi spînzură întîi de toate pe ai lui.

Mă adresez dvs. cu rugămintea  de a respecta art. 46 (3) al Codului Subsolului, astfel încît dreptatea să triumfe!

Şi tare n-aş vrea ca această petiţie a mea să ajungă în presă, în instanţa de judecată, mai ales acum, în preajma alegerilor, cînd fiecare partid tinde să fie cît mai „aproape” de popor şi de doleanţele lui, să „ajute”, să „contribuie” la soluţionarea problemelor cetăţenilor, etc. Deşi voi fi, cred eu, nevoit s-o fac şi pe asta.

 

Victor Cobuşcian

 

••••••
Comentariul redacţiei:
Am dat publicităţii cu întîrziere acest material şi am făcut-o cu bună intenţie. Nu am dorit să fim acuzaţi de partizanat politic în plină campanie electorală, care a fost şi aşa una deosebit de încărcată.

E regretabil faptul, dragi cititori, că astfel de cazuri se întîmplă, în timp ce de sus ni se trîmbiţează că "vom stîrpi corupţia". Dar se întîmplă astfel de cazuri, şi încă destul de des.

Minsterul dat a mai apărut recent în vizorul presei republicane cu referire la un alt caz dubios - cel al atribuirii prin consurs a zăcămîntului de prundiş din localitatea Gura Bîcului a raionului Anenii Noi. Şi, ghiciţi cine a devenit cîştigător al concursului "deschis"? Corect, SA "Cariera Cobusca"! Despre acest scandal vuieşte de vreo cîteva luni presa republicană şi posturile de TV.

Mai aveţi întrebări referitoare la valoarea de adevăr a adresării publicate de noi mai sus?

Octavian Zelinski, redactor-şef


„Nu ne trebuie un aşa fotbal”

(версия на русском языке - статья  "Такой футбол нам не нужен")

Iarna, în mod tradiţional, în raionul nostru se desfăşoară turneul la mini-fotbal în memoria primului preşedinte al federaţiei de fotbal din raion S. Rotari.

Şi ar fi bune toate, dar nu-mi e clar comportamentul unor echipe participante la competiţie, precum şi poziţia organizatorilor ei – membrilor comitetului executiv al federaţiei de fotbal din raion. Mi-e ruşine de echipa din Geamăna care, am putea spune, „a vîndut” două victorii puhăcenenilor pentru ca aceştia din urmă să se califica în finală. Mi-e ruşine de todireşteni, campioni ai raionului, care au pierdut în mod intenţionat în faţa echipei din Geamăna (componenţa a 2-a) cu scorul de 13:2, deşi porţie todireştenilor erau apărate de portarul „Zimbrilor” Adrian Negai. Mi-a fost neplăcut să urmăresc jocul acestor „sportivi”, dacă îi pot numi aşa.

Cred că dacă S. Rotari ar fi în viaţă ar fi dezaprobat şi el un atare comportament. Precum spunea comentatorul N. Ozerov: „Nu ne trebuie un aşa fotbal”. Iar federaţia raională de fotbal să se gîndească asupra desfăşurării de mai departe a turneului la care participă astfel de echipe, care vînd şi cumpără meciurile. Întreaga comunitate fotbalistică luptă contra meciurilor aranjate la toate nivelurile şi cred că funcţionarii fotbalistici ai raionului ar trebuie să tragă cel puţin unele concluzii din aceste rînduri ale mele. Ele sunt generate de nimic altceva decît de ceea ce vedem pe terenurile de fotbal din raion.

Mi-e ruşine de astfel de echipe, meciurile cărora le urmăresc suporterii lor, care astfel îşi petrec frumos timpul liber.

Cu respect, V. Alexandrov, locuitor al satului Todireşti







Categorie: Fisierele mele | Adaugat de: octavianzelinski
Vizualizari: 674 | Downloads: 0 | Comentarii: 1 | Raging: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *:
 
Urmăreşte Adevărul online!
Monumentul lui Lenin rămîne la locul lui.
Preluat Publika TV

Doi părinţi şi copiii lor - morţi la Roşcani
Preluat JurnalTV
Protest din cauza prafului, în satul Botnărești
Preluat Prime.md


Operaţiunea "7 aprilie".

Grădiniţa - spaţiu bun de locuit!
Preluat JurnalTV

REVOLTĂTOR! În Anenii Noi, grădiniţa a fost transformată în bloc de locuit!

Macaroane pe urechi la Merenii Noi.
Preluat JurnalTV.

Impresii din Anenii Noi. Curaj.TV

 
Statistica

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0












Copyright Adevărul de Anenii Noi © 2011